Rinoplastie
deschisă sau închisă?

Ce diferă de fapt

În tehnica închisă toate inciziile rămân în interiorul narinelor; nu există cicatrice exterioară. În tehnica deschisă se adaugă o mică incizie pe columelă, puntea de piele dintre narine, iar pielea este ridicată astfel încât structurile devin direct vizibile. Diferența nu este de calitate, ci de câmp vizual.

Când se alege tehnica deschisă

Este preferată acolo unde vizibilitatea este decisivă: la nasuri operate anterior, în asimetrii marcate, când sunt necesare grefe de cartilaj și reconstrucție, și când vârful cere o modelare complexă. În aceste situații ce se poate realiza prin tehnica închisă rămâne limitat.

Când este suficientă tehnica închisă

Acolo unde structura este previzibilă și intervenția limitată, tehnica închisă este suficientă: îndepărtarea cocoașei osoase, îndreptarea dorsului, retușuri mici la vârf. Pentru că pielea nu este ridicată, edemul se resoarbe de obicei mai repede și nu rămâne cicatrice exterioară.

Cicatrice și vindecare

În tehnica deschisă incizia de pe columelă devine la majoritatea pacienților discretă în câteva luni, dar tehnic este o cicatrice permanentă. Edemul durează ceva mai mult la abordarea deschisă, mai ales la vârf. Tehnica închisă nu lasă cicatrice exterioară, iar edemul precoce se resoarbe mai repede. La ambele tehnici rezultatul final se conturează în aproximativ un an.

Ce decide

Decide structura nasului, nu preferința. La examinare se evaluează scheletul osos și cartilaginos, grosimea pielii, operațiile anterioare și amploarea schimbării dorite. A spune „vreau tehnica închisă” nu elimină accesul necesar — în acest caz chirurgul trebuie să explice de ce este nevoie de abord deschis.

Întrebări frecvente